De ce fiecare om este un "psiholog" fără facultate ?

 Această afirmaţie mi-a trecut prin cap acum ceva timp, când mă gândeam: "Oare cum treceau  strămoşii
noştrii peste eşecuri, despărţiri şi alte lovituri ale vieţii?". Această întrebare a dat tonul unor răspunsuri care m-au făcut să fac acest articol.

 Psihologia  este o ştiinţă, care se ocupă cu studiul comportamentului omului atât la nivel de psihic, fizic, dar şi sufletesc. Psihologia face legătura între aceste trei entităţi. Strămoşii noştrii ştiau de această împărţire, între minte, suflet şi corp, dar exista psihologia? Cel mai probabil, nu! Şi cum treceau peste toate? Prin forţa lor proprie. Omul are capacitatea înăscută  de a face faţă acestei vieţi, cu toate momentele ei fericite şi mai puţin fericite. Are capacitatea de a învăţa din fiecare greşală sau poate că nu, şi astfel să tot repete greşeli până îşi dă seama de  faptul că acolo este o învăţătură care îi este de foarte mare folos.

Acum ceva timp am trecut prin mai multe  încercări şi mi-am găsit refugiul în psihologie. Citeam şi aplicam zilnic noi metode care la alţii funcţiona pe termen lung, iar la mine 2,3 zile şi după  căutam noi metode care să îmi stingă pe vecie focul care îmi "ardea "sufletul, şi tot ce aveam frumos.  Până m-am trezit dependentă de psihologie  şi ajunesem la stadiul de a pica de tot, sinucidere! În acel moment mi-am dat seama  că schimbarea trebuie să vină de la mine. Acea metodă pe care o căutam cu disperare la alţii era în mine, iar eu nu o prea vedeam. Cineva mi-a zis odată: "Timpul nu ţi-l mai să nimeni înapoi", la auzul acestei afrimaţii, am avut o revelaţie, să fac totul acum.
 Atunci am facut un studiu din perspectiva mea de amator, că omul este propriul lui psiholog cu propriile sale metode unice. Unii spun că ne asemănăm, este adevărat! Alţii spun că suntem unici, şi această afirmaţie este adevărată. Cum pot fi ambele afrirmaţii adevărate? Păi, noi la nivel de fizic aceiaşi structură ADN, la nivel psihic avem aceiaşi receptori, dar la nivel sufletesc primim diferit experienţele, deoarece suntem unici. Suntem atât de unici şi totuşi semănăm.

Un exemplu:

 O despărţire, este un caz obijnuit de suferinţă, cred că toţi am trecut printr-o despărţire, indiferent că este de soţ-soţie, poate am pierdut unul dintre părinţi, bunici sau poate un animal etc. Ideea principală este despărţirea. Fiecare dintre noi am perceput-o diferit. Unii am suferit un an, poate un minut, o lună , am plâns, am râs etc. Fiecare o percepe diferit, dar are aceiaşi  idee de bază, despărţirea.

Fiecare dintre noi trece peste această despărţire în modul lui, fie a învăţat de la părinţi o metodă, fie a citit-o sau şi-a creat-o singur.
Noi ne consiliem singuri uneori, fără a apela la psiholog sau alte metode citite, ceea ce ne face "psihologi" fără facultate.Cel mai bun exemplu sunt strămoşii noştrii, care poate nici nu ştiau să scrie sau să citească, dar tot treceau peste încercările vieţii.

Dragii şi dragele mele "psihologi" şi "psiholoage" vă pup şi vă doresc o  zi plină de zâmbete!