Cum a fost avertizat ca "urlă" Dunărea, dar nu a ascultat!

 Salut, dragi prieteni! 

Vă mulțumesc pentru aprecierile oferite articolelor mele!

Astăzi o să vă povestesc o întâmplare reală povestită de cineva.

Bătrânii spun că apele cer uneori " sacrificiul" care constă în " cap de om". Adică cineva o să se înece în perioada următoare. 

Când locuiești lângă o așezare de apă, auzi inevitabil multe povești, mai ales spuse de pescari. 

Povestea de astăzi s-a întâmplat chiar în zona mea, dar într-o perioadă recentă. 

Doi bărbați, tată și fiu , au plecat într-o zi călduroasă de vară la o plimbare prin satele aflate pe marginea Dunării, cum spuneam noi  " satele din jos". 

S-au plimbat, mai ales că aveau niște rude pe acolo.

Fiind foarte cald s-au dus la un birt care se afla în apropierea apei pentru a bea o bere. La una din mese stătea un pescar bătrân care spune:

- O auzi? Urlă!

- Ce să urle, moșule?

- Dunărea!

- Cred că ai vedenii!

- Nu am vedenii! 

- Cred că urlă berea din dumneata!

- Nu mă crezi?

- Cum să urle o apă?!

- Când "stai" zi și noapte pe ea înveți ce vrea să spună!

- Aiureli!

- Tată, cere "cap de om"! Când venii la birt, avea niște spume și avea urletul morții....

- Și cum îți dai seama că urlă? Omul i-a zis mai mult la mișto..

- Noi, pescarii învățăm să conviețuim cu apa. Ea ne dă hrana, prin care ne îngrijim copiii și familia, dar ne este și cel mai mare dușman....

- Cum?

- Ne i-a de lângă ce iubim mai mult...

- Nu înțeleg?

- Poate să ne ucidă...

- Asta stiu ...

- Când urlă" și face spume, nu ne băgăm în ea, așa te sfatuiesc și pe tine ...nu te băga astăzi în apă....

- Ești vrajitor ?

- Sunt pescar, apa este "mama"  noastră...

- Și dumneata vrei să spui că pe căldura asta eu și fiul meu să plecăm fără a ne răcorii?

- Plecați împreună acasă! O să mai fie zile...

- Prostii!! 

- Eu te-am avertizat! Cunosc apa și îi știu " vocea"....

- Bea liniștit acolo, pentru că s-a "urcat" la cap berea....

- Să nu îți pară rău! Noi am pierdut mulți camarazi ...

- Fiule, hai să plecăm! Omul este nebun!

- Nu te băga și nu lăsa nici copilul ....

Cei doi au plecat spre cel mai apropiat loc de scăldat, dar tatăl nu știa că o să urmeze ceva ce îi v-a marca viața ....

În acea zi Dunărea avea niște spume, dar nu bătea vântul deloc.... .

Ajunși acolo, nu a durat mult și omul nostru a auzit pe ceilalți zbierând :

- Săriți că se îneacă!!

Băiatul acelui om, s-a avântat în larg , iar de acolo nu se mai știe nimic... . Copilul s-a înecat, iar tatăl și-a blestemat zilele că nu a ascultat de bătrân.

După ceva timp l-a căutat pe bătrân și i-a cerut iertare pentru că nu i-a dat crezare.....

Sunt povești reale, aceasta a fost povestită chiar de tatăl acelui băiat!

Uneori tindem să nu credem anumite spuse, pentru că dorim dovezi . Trăim  vremuri în care totul trebuie dovedit pentru a avea încredere . Dumnezeu vorbește prin oameni și încearcă să ne ajute, dar noi suntem foarte neîncrezători la semnele Lui.

Voi ați avut astfel de întâmplări ? Aștept părerile voastre în comentarii!

Nu uitați să dați un like paginii de facebook a bunicii:La povești cu bunica Trandafira!

Eu am fost Cristina!

Pupici !!