O fată anonymă

În timp ce vizionam filmul animat  Shrek, mi-a ”sărit în ochi” această replică  a personajului principal: O zi minunată vă doresc! Pupici :******

Astăzi am un banc pentru voi, sper să vă placă! O seară frumoasă vă doresc!

 Această afirmaţie mi-a trecut prin cap acum ceva timp, când mă gândeam: "Oare cum treceau  strămoşii noştrii peste eşecuri, despărţiri şi alte lovituri ale vieţii?". Această întrebare a dat tonul unor răspunsuri care m-au făcut să fac acest articol.  Psihologia  este o ştiinţă, care se ocupă cu studiul comportamentului omului atât la nivel de psihic, fizic, dar şi sufletesc. Psihologia face legătura între aceste trei entităţi. Strămoşii noştrii ştiau de această împărţire, între minte, suflet şi corp, dar exista psihologia? Cel mai probabil, nu! Şi cum treceau peste toate? Prin forţa lor proprie. Omul are capacitatea înăscută  de a face faţă acestei vieţi, cu toate momentele ei fericite şi mai puţin fericite. Are capacitatea de a învăţa din fiecare greşală sau poate că nu, şi astfel să tot repete greşeli până îşi dă seama de  faptul că acolo este o învăţătură care îi este de foarte mare folos. Acum ceva timp am trecut prin mai multe  încercări şi mi-am găsit refugiul în p

      Mă uit în jurul meu şi văd numai oameni trişti, iar  prima dintre aceştia sunt eu!  Acum  câteva  zile am vizionat videoclipul cântăreţei Sia : "You're never fully dressed whitout a smile", iar asta mi-a amintit de faptul că am uitat să zâmbesc, probabil de frică. Frica ne-a adus în stadiul de a uita de noi şi de faptul că pe aici suntem ca într-o "călătorie". Această călătorie ne deplasează prin regiuni călduroase( când suntem fericiţi), mai reci ( când avem o perioadă mai grea), pustii( când numai ştim ce rost avem pe aici). Trecem prin drame, încă din copilărie, când suntem excluşi, pentru faptul că nu arătăm la fel de bine ca ceilalţi, poate  nu avem aceleaşi înclinaţii şi lista poate să continue.    După cum spuneam, vreau să îmi recultiv zâmbetul pe care l-am pierdut. Acest lucru se poate face doar prin exerciţiu zilnic. Ne trebuie 45 de zile pentru implementarea unui comportament, vă daţi seama ce experimentaţi suntem? De aceea ne trebuie o dram

Am realizat o poză, și doresc să o vedeți și voi! Cum mă ghidez după motto-ul ”Mai bine stârnesc un zâmbet, decât un plânset”, sper ca această poză să vă picteze un zâmbet! Acum ceva timp, am avut de făcut un referat la Marketing, fiind concentrată să mă documentez, m-a plesnit din senin o întrebare ”Oare bârfa nu este tot o formă de marketing? ” Și uite așa a apărut această poză : V-am pupat! O seară frumoasă și plină de ”marketing gratuit””:))))

- Ce bine că ai venit, am aşteptat toată noaptea! Unde ai fost? - Unde am fost eu? Unde ai fost tu? - Când am văzut că acei oameni se aproprie, m-am ascuns în dulap... şi am stat acolo până când nu am mai auzit nimic. După ce am ieşit, nu mai erai! M-am gândit că eşti la plimbarea ta nocturnă şi de aceea, nu am dormit de frică că nu erau cu mine și se întorc .... - Eu te-am căutat prin toată casa, dar nu erai, aşa că am plecat să mă plimb puţin crezând că tu ai fugit... . - Nu am fugit şi nu o să fug niciodată, deoarece eşti prima persoană care doreşte să mă apere şi să mă ajute fără nici-un motiv special şi fără să mă cunoască. Sunteţi cel mai bun om pe care l-am cunoscut! Atunci, fata la luat în braţe... pieptul demonului începu să se mişte mai tare ca niciodată, iar ochii  îi erau plin de "apă". Avea o mulţime de sentimente la care nu le găsea o explicaţie? Fata îşi pusese mâinile sale delicate şi pline de vânătăi în jurul gâtului demonului, acesta nu ştia ce să facă

Intrând în casă demonul nu găsește fata. A căutat-o în camera în care o lăsase, dar și la etajul casei în  zadar... . Supărat, a plecat să se plimbe prin același parc în care o văzuse pentru prima dată. Ceva se întâmplase, pieptul îi bătea foarte tare, iar  ”apă” îi curgea din ochi, simțea cum ceva îi lipsea, dar nu știa ce??  Mergând, a ajuns la banca pe care stătu-se fata prima dată, aceste amintiri l-au năpădit și o nostalgie l-a cuprins... .  Uimit, a început să se întrebe: - Ce mi-se întâmplă? Ce este asta? De ce mă simt singur? Doar toată viața am fost singur, acum de ce mă apasă atât de tare? De ce vreau ca ea să fie aici? De ce aș fi în stare de orice, doar să ajung la ea? Ce am... ?? Demonul a izbucnit într-un soi de urlete și ”apă ” din ochi... . Exact în acel moment își făcu apariția Duhul Pământului care l-a întreat: -  Ce faci aici, demonule? Și ce s-a întâmplat? - De parcă nu ai știi! Nu te mai face, doar tu le știi pe toate... . - Așa este demonule, dar uneori îmi

Era  chiar acea fată, plină de sânge! Uimit a luat-o în brațe și a intrat cu ea în casă pentru că în acel moment nu  avea ce să facă,  tocmai atunci lumina își făcuse apariția iar blestemul intra în vigoare. Intrând în acea casă întunecată, nu știa ce să facă??? Ceva din pieptul lui începuse să bată foarte tare, iar pe obraz ceva care semăna cu apa curgea pe obrajii lui albi ca varul... A luat-o în brațe și a așezat-o  în patul lui vechi, uităndu-se la ea și curgându-i șiroi acea ”apă” din ochi. Nu știa ce să îi facă?? De ieșit afară să cheme pe cineva nu putea, să facă el ceva, nu știa??!! A stat lângă ea ore, fără să scoată un sunet. După multe ore de așteptare, fata a început să miște mâinile și  a deschis ochii! Era foarte frumoasă, chiar dacă era plină de vânătăi. Avea niște ochi albaștrii precum un cer senin, părul negru, fața albă și presărată cu picături de sânge... Cum a deschis ochii a întrebat speriată: - Unde sunt? Cine ești? - Eu... te-am găsit la ușa mea, plină de

Cu foarte mult timp în urmă, trăia pe pământ un demon care făcea numai rele. Provoca suferință, despărțea oameni, băga ceartă între îndrăgostiți, bântuia și ajusese să  omoare oameni. Văzând toate acestea, Duhul Pământului a venit să vorească cu el: - Demonule, ce ai de faci toate astea? Știi că nu ăsta este rolul tău aici... - Așa vreau eu! - Ăsta nu este un răspuns, ci mai degrabă o ironie. - Nu am altceva ce să fac, și așa lumea asta s-a dus, eu doar contribui puțin să o fac mai interesantă. - Nu o faci mai interesantă, tu o distrugi mai rău! - Este deja distrusă, ți-am zis, eu o fac doar mai interesantă."Și râdea foarte malefic" - Bine, demonule îți mai dau o șansă, dacă mai continui așa o să fii pedepsit... - Așa să fie ! A trecut  cam o lună de la acel eveniment, iar demonul nu se schimbase deloc, tot făcea rău! Duhul Pământului a venit  din nou la el: - Demonule, tot nu te-ai potoloit? - Nu am de ce! - O să vezi că o să ai! - De acum înainte, 2000 de ani