O fată anonymă

- Ce bine că ai venit, am aşteptat toată noaptea! Unde ai fost? - Unde am fost eu? Unde ai fost tu? - Când am văzut că acei oameni se aproprie, m-am ascuns în dulap... şi am stat acolo până când nu am mai auzit nimic. După ce am ieşit, nu mai erai! M-am gândit că eşti la plimbarea ta nocturnă şi de aceea, nu am dormit de frică că nu erau cu mine și se întorc .... - Eu te-am căutat prin toată casa, dar nu erai, aşa că am plecat să mă plimb puţin crezând că tu ai fugit... . - Nu am fugit şi nu o să fug niciodată, deoarece eşti prima persoană care doreşte să mă apere şi să mă ajute fără nici-un motiv special şi fără să mă cunoască. Sunteţi cel mai bun om pe care l-am cunoscut! Atunci, fata la luat în braţe... pieptul demonului începu să se mişte mai tare ca niciodată, iar ochii  îi erau plin de "apă". Avea o mulţime de sentimente la care nu le găsea o explicaţie? Fata îşi pusese mâinile sale delicate şi pline de vânătăi în jurul gâtului demonului, acesta nu ştia ce să facă

Intrând în casă demonul nu găsește fata. A căutat-o în camera în care o lăsase, dar și la etajul casei în  zadar... . Supărat, a plecat să se plimbe prin același parc în care o văzuse pentru prima dată. Ceva se întâmplase, pieptul îi bătea foarte tare, iar  ”apă” îi curgea din ochi, simțea cum ceva îi lipsea, dar nu știa ce??  Mergând, a ajuns la banca pe care stătu-se fata prima dată, aceste amintiri l-au năpădit și o nostalgie l-a cuprins... .  Uimit, a început să se întrebe: - Ce mi-se întâmplă? Ce este asta? De ce mă simt singur? Doar toată viața am fost singur, acum de ce mă apasă atât de tare? De ce vreau ca ea să fie aici? De ce aș fi în stare de orice, doar să ajung la ea? Ce am... ?? Demonul a izbucnit într-un soi de urlete și ”apă ” din ochi... . Exact în acel moment își făcu apariția Duhul Pământului care l-a întreat: -  Ce faci aici, demonule? Și ce s-a întâmplat? - De parcă nu ai știi! Nu te mai face, doar tu le știi pe toate... . - Așa este demonule, dar uneori îmi

Era  chiar acea fată, plină de sânge! Uimit a luat-o în brațe și a intrat cu ea în casă pentru că în acel moment nu  avea ce să facă,  tocmai atunci lumina își făcuse apariția iar blestemul intra în vigoare. Intrând în acea casă întunecată, nu știa ce să facă??? Ceva din pieptul lui începuse să bată foarte tare, iar pe obraz ceva care semăna cu apa curgea pe obrajii lui albi ca varul... A luat-o în brațe și a așezat-o  în patul lui vechi, uităndu-se la ea și curgându-i șiroi acea ”apă” din ochi. Nu știa ce să îi facă?? De ieșit afară să cheme pe cineva nu putea, să facă el ceva, nu știa??!! A stat lângă ea ore, fără să scoată un sunet. După multe ore de așteptare, fata a început să miște mâinile și  a deschis ochii! Era foarte frumoasă, chiar dacă era plină de vânătăi. Avea niște ochi albaștrii precum un cer senin, părul negru, fața albă și presărată cu picături de sânge... Cum a deschis ochii a întrebat speriată: - Unde sunt? Cine ești? - Eu... te-am găsit la ușa mea, plină de

Cu foarte mult timp în urmă, trăia pe pământ un demon care făcea numai rele. Provoca suferință, despărțea oameni, băga ceartă între îndrăgostiți, bântuia și ajusese să  omoare oameni. Văzând toate acestea, Duhul Pământului a venit să vorească cu el: - Demonule, ce ai de faci toate astea? Știi că nu ăsta este rolul tău aici... - Așa vreau eu! - Ăsta nu este un răspuns, ci mai degrabă o ironie. - Nu am altceva ce să fac, și așa lumea asta s-a dus, eu doar contribui puțin să o fac mai interesantă. - Nu o faci mai interesantă, tu o distrugi mai rău! - Este deja distrusă, ți-am zis, eu o fac doar mai interesantă."Și râdea foarte malefic" - Bine, demonule îți mai dau o șansă, dacă mai continui așa o să fii pedepsit... - Așa să fie ! A trecut  cam o lună de la acel eveniment, iar demonul nu se schimbase deloc, tot făcea rău! Duhul Pământului a venit  din nou la el: - Demonule, tot nu te-ai potoloit? - Nu am de ce! - O să vezi că o să ai! - De acum înainte, 2000 de ani