O fată anonymă

Dragii mei astăzi o să vă prezint părerea mea despre ce a făcut vloggerul Colo. De când am  auzit știrea am hotărât să fac un articol despre impactul psihic la care sunt expușii copii mici, preadolescenții și adolescenții.       În primul rând atunci când devii vlogger îți asumi că tu vorbești cu sute, mii sau milioane de persoane care te consideră  persoana cu care rezonează din multe puncte de vedere, chiar dacă această discuție este una online. Mesajul pe care vrei să îl transmiți prin acest fel de canal este unul foarte puternic, mai ales acum când toată lumea a stat mai mult izolată , singura cale de comunicare a fost mediul online. Copiii de acum, față de copiii din generația mea sunt diferiți. Și atunci existau tot felul de idei, de stiluri , concepții, dar diferența este că nu le puteai exprima decât unui grup mic de persoane. Îmi amintesc că primul meu telefon a fost vestitul Nokia cărămidă...și nici nu era al meu, era al mamei și mi-l dădea și mie doar pentru a juca, jocul ac

Nu știu la voi, dar la noi în Mehedinți ultimele zile au fost mai mult  înnorate și a plouat . În timp ce mă uitam pe cer, mi-au apărut anumite semne care nu le pot explica. Eu am rămas uimită și am zis să împărtășesc și cu voi aceste experiențe. Nu uitați să vă abonați și la canalul meu de youtube (Ferma Dereglata). Dacă o să vă placă postarea nu uitați să lăsați comentariu, like și o distribuire. Prima dată mi-a apărut o cruce: După o inimă, dar în timp ce făceam poza, a zburat un porumbel sălbatic: O altă inimă mi-a apărut: În timp ce ploua a apărut un curcubeu:     Apoi s-a format fața unui bărbat: Aici este o altă cruce : În momentul în care am văzut toate astea, mi-am dat seama că sunt niște semne. Cineva acolo sus ne iubește și o să fie bine până la urmă...

Sunt pentru prima dată mamă, iar în primele 10 luni am fost ocupată decât cu plânsete, colici, erupții dentare,diversificare, febră...vaccinuri...și o mulțime de alte întâmplări care te aduc în pragul disperării. De când Derek a făcut 11 luni și a început să zâmbească, meargă și să mă perceapă ca mamă, m-am întrebat care este rolul meu??  Nu mi-a venit nici-un răspuns în minte pe moment, fiind obosită de lungile zile de agitație ale erupției dentare.... Stăteam cu Derek într-o zi, încercând să îl învăț să meargă, nu dorea să plece de pe loc....5 minute a stat în picioare fără vreo intenție de deplasare.... . Atunci am început cu motivația (Hai mama! Pot! Poți! ) și i-am dat mâna prefăcându-mă că îl ajut, iar el a făcut 2 pași, ajungând la mine... Bineînțeles că după m-a strâns de mână și nu a vrut să m-ai plece fără ca eu să îl țin.  Becul*mi-sa aprins și mi-am dat seama care era rolul meu, m-ai presus de hrănire și grijă, acela era (ghid în viață).  Copilul se naște cu un

Încă de când autoritățile au decis închiderea școlilor, m-am gândit că mulții dintre elevi o să fie fericiți cu această (vacanță de nevoie).  O mare parte dintre aceștia considerau școala o pierdere de vreme, ceva care abia așteptau să treacă... . Mare mi-a fost mirarea când într-o zi, stând în stație, pe la începutul pandemiei trecea un băiat care se tot certa cu mama lui pentru faptul că școala se închide. La prima vedere, nu părea genul care (se rupe cu învățatul ), nu știu care au fost motivele acestei revolte, dar după mi-am amintit de ce veneau anumiți elevi la școală în vremea mea. Sistemul de învățământ după părerea mea, este  pe o curbă descendentă, elevii nu mai pun accentul pe învățat, ci pe alte preocupări, iar profesorii probabil sătui se conformau cu situația. Din proprie experiență școala face multă materie inutilă.... . Stăteam împreună cu colegii și ne tot gândeam la ce o să ne folosească logaritmii, derivatele, integralele??? Mi-am răspuns parțial la întrebare

 Această afirmaţie mi-a trecut prin cap acum ceva timp, când mă gândeam: "Oare cum treceau  strămoşii noştrii peste eşecuri, despărţiri şi alte lovituri ale vieţii?". Această întrebare a dat tonul unor răspunsuri care m-au făcut să fac acest articol.  Psihologia  este o ştiinţă, care se ocupă cu studiul comportamentului omului atât la nivel de psihic, fizic, dar şi sufletesc. Psihologia face legătura între aceste trei entităţi. Strămoşii noştrii ştiau de această împărţire, între minte, suflet şi corp, dar exista psihologia? Cel mai probabil, nu! Şi cum treceau peste toate? Prin forţa lor proprie. Omul are capacitatea înăscută  de a face faţă acestei vieţi, cu toate momentele ei fericite şi mai puţin fericite. Are capacitatea de a învăţa din fiecare greşală sau poate că nu, şi astfel să tot repete greşeli până îşi dă seama de  faptul că acolo este o învăţătură care îi este de foarte mare folos. Acum ceva timp am trecut prin mai multe  încercări şi mi-am găsit refugiul în p