Demonul îndrăgostit! Partea a 3 a

Intrând în casă demonul nu găsește fata. A căutat-o în camera în care o lăsase, dar și la etajul casei în 
zadar... . Supărat, a plecat să se plimbe prin același parc în care o văzuse pentru prima dată. Ceva se întâmplase, pieptul îi bătea foarte tare, iar  ”apă” îi curgea din ochi, simțea cum ceva îi lipsea, dar nu știa ce??

 Mergând, a ajuns la banca pe care stătu-se fata prima dată, aceste amintiri l-au năpădit și o nostalgie l-a cuprins... .

 Uimit, a început să se întrebe:
- Ce mi-se întâmplă? Ce este asta? De ce mă simt singur? Doar toată viața am fost singur, acum de ce mă apasă atât de tare? De ce vreau ca ea să fie aici? De ce aș fi în stare de orice, doar să ajung la ea? Ce am... ?? Demonul a izbucnit într-un soi de urlete și ”apă ” din ochi... .
Exact în acel moment își făcu apariția Duhul Pământului care l-a întreat:
-  Ce faci aici, demonule? Și ce s-a întâmplat?
- De parcă nu ai știi! Nu te mai face, doar tu le știi pe toate... .
- Așa este demonule, dar uneori îmi place să aud ce au oamenii, chiar dacă știu... .
- Eu nu sunt om! Eu sunt, demon! ( a răspuns demonul enervat și plin de ”apă” pe obraji).
- Ba ești și om acum... .
- Ți-am zis să încetezi, eu sunt un demon foarte rău, care abia așteaptă să îți deranjeze din nou ”păpușelele” tale de pe pământ!
- Vezi tu, demonule, după cum și tu ai zis, Eu știu tot! Chiar, dacă uneori mă mai prefac... .
- Waw! Tu să te prefaci?
- Da!
- Credeam că doar eu am această trăsătură!
- Sunt total, dragul meu demon!
- Numai "dragul meu demon" sună ciudat din gura ta, dragă Duhuleț!
- Hai să trecem peste această lecție de legi ale Universului, pentru că deja le știi... .
- Aşa este!
- Ce s-a întâmplat, poți să îmi zici tu?
- Păi ăsta era planul tău, nu?
- Pot spune şi aşa... .
- Sincer ştiu că urmăreşti să mă pedepseşti, dar nu înţeleg ce mi-se întâmplă?
- Ce sunt toate astea?
- Adică ?
- În pieptul meu se petrece ceva, se mişcă!
- Până acum, nu s-a "mişcat"până acum??
- Dacă se mai mişca cred că ştiam, nu?
- Aşa este!
- Îmi curge şi nişte "apă" din ochi, la fel cum curgea din ochii victimilor mele... .
- Demonule, ţi-aş explica eu multe, dar nu este rolul meu, îi corespunde altcuiva... .
- Dacă nici tu nu poţi să îmi răspunzi, atunci cine?
- Hehee... o să afli tu... .
- Degeaba ai venit, serios!
- Nimic în viaţă nu este degeaba, totul are un rost!
- Fie cum zici tu ... .
- Da... .
- Nu, mai am ce să îţi zic... trebuie doar să trăieşti şi să vezi... .
- Mai am o întrebare?
- Care este aceea?
- De ce a apărut ea în viaţa mea?
- Ştiu răspunsul la întrebarea ta, dar este mai frumos să aflii tu... .
-  Mulţumesc pentru nimic, sincer parcă ai fi zâna din Cenuşăreasa, doar că acea doamnă a fost mai exactă, şi a ajutat mai mult... .
- Dacă vrei, demonule  mă transform şi în zâna cea bună  stai să  îmi iau, rochiţa!
- Câtă ironie... .
- Nu, este  adevăr... .
- Cine a mai văzut ca Duhul Pământului să  facă mişto!
- Este un început, pentru toate! Tu eşti primul! Felicitări!
- Hahaha... este mai rău ca la Şcoala Demonilor... măcar acolo "ironia" era materie de învăţat... .
- Off... deja deviem de la poveste... .
- Sincer, hai să revenim că se supără cititorii... .
- Auzi ştii ceva, eu plec, deja am nişte senzații ciudate şi de ne recunoscut... .
- Cum crezi așa poți faci!
- La revedere... .

- Demon, nu uita :" Să faci ce simți, chiar dacă semenilor tăi li-se pare ciudat ! Iubirea transformă!"

- Teorii de-ale Duhului! Auzi , iubire!!! Ce o mai fi aia ????

Demonul nostru a plecat cu o senzaţie ciudată... se tot gândea la ea... şi nu îşi explica de ce?
Zorile, şi-au făcut apariţia şi demonul  s-a întors acasă. Întorcându-se acasă, mai ales după discuţia cu  Duhul Pământului, demonul deschide uşa amăgit, abătut şi îngândurat când deodată cineva îl strigă...

Vă mulţumesc că aţi citit, dragii şi dragele mele, nu uitaţi să zâmbiţi şi vă aştept la următoarea parte din "Demonul îndrăgostit".

                                                                                                               A voastră anonymă!