Denonul îndrăgostit! Partea a 4 a

- Ce bine că ai venit, am aşteptat toată noaptea! Unde ai fost?
- Unde am fost eu? Unde ai fost tu?
- Când am văzut că acei oameni se aproprie, m-am ascuns în dulap... şi am stat acolo până când nu am mai auzit nimic. După ce am ieşit, nu mai erai! M-am gândit că eşti la plimbarea ta nocturnă şi de aceea, nu am dormit de frică că nu erau cu mine și se întorc ....
- Eu te-am căutat prin toată casa, dar nu erai, aşa că am plecat să mă plimb puţin crezând că tu ai fugit... .
- Nu am fugit şi nu o să fug niciodată, deoarece eşti prima persoană care doreşte să mă apere şi să mă ajute fără nici-un motiv special şi fără să mă cunoască. Sunteţi cel mai bun om pe care l-am cunoscut!
Atunci, fata la luat în braţe... pieptul demonului începu să se mişte mai tare ca niciodată, iar ochii  îi erau plin de "apă". Avea o mulţime de sentimente la care nu le găsea o explicaţie? Fata îşi pusese mâinile sale delicate şi pline de vânătăi în jurul gâtului demonului, acesta nu ştia ce să facă, era precum o stană de piatră, era uimit !  Fără să îşi dea seama braţele sale cuprinseseră mijlocul fetei... îşi aşeză capul pe umărul acesteia şi un zâmbet i-se pictă,  fata la întrebat:
- Tu ce eşti?
- Cum adică, ce sunt?
- Om nu eşti... .
- Sunt om... şi nu înţeleg de ce spui asta?
- Spun asta, pentru că oamenii nu fac ce faci tu... .
- Cum adică?
- Nu prea ajută, dacă nu cunosc sau dacă nu au un interes.... .
- Sunt om și îcetează cu asta!
-  Scuză-mă! Faţa fetei se întristă şi "apa" începu să curgă din ochii ei albaştrii ca cerul... .
Demonul se tot întreba ce are, de are această atitudine? Şi de ce simţea nevoia să repete scena de mai devreme?
- Ce ai?
- Nu am nimic, doar că îmi pare rău că am pus aceste întrebări!
- Ce îţi curge din ochi?
- Lacrimi!
- Ce sunt acelea?
- Este un lichid, pe care oamenii îl varsă când suferă, sunt fericiţi, le pare rău, le este dor... .
- Da!
- Nu ştiai?
- Ce soare frumos este afară!
- Nu vreau să vă supăr, dar ... ... .
- Dar, nimic!
- Bine.... .
Fata vrut să plece din cameră, dar demonul a zis:
- Sta, nu pleca te rog!
- Cred că este mai bine să stai singur... .
- Nu! Îmi este mai bine dacă stai aici... .
- Bine... .
- Vreau să îţi zic ceva, dar o să te sperii... .
- Şi eu am să îţi zic ceva... .
- Bun! Spune-mi tu, prima... .
- Acei oameni care mă urmăreau sunt oamenii care m-au cumpărat de la tatăl meu ...
- Şi de ce te urmăreau acei oameni?
- O să ajung şi acolo! 
-  Aşa... (demonul nu înţelegea prea multe din toate astea, dar i-se părea interesant, doar era demon şi îi plăcea suferinţa.... dar un sentiment ciudat îl apăsa îi venea să verse aşa numitele lacrimi).
- Mama a murit, iar eu am locuit cu tata .  Tată nu mă suporta pentru că mă acuza de moartea mamei ... . Zicea că dacă eu nu mă nășteam , ea era cu el! 
- Da... 

- Apoi și-a găsit o nevastă cu 2 copiii și au hotărât să mă vândă... . A venit un om bătrân și i-a dat o sumă de bani , iar eu am plecat .
- Şi unde te-a dus?

- La el acasă ca slugă! Aveam 10 ani ,dar timpul a trecut iar eu m-am făcut una dintre cele mai frumoase fete, cu toate că eram îmbrăcată în zdrențe ...

- Serios....

- Atunci m-a sesizat unul dintre fii bătrânului ,Marțian....

- Și???

- Și a început să mă deranjeze cu tot felul de propuneri ...

- Să mă prostituez , că o să am o viață bună , iar el o să se însoare cu mine....

- Și ai acceptat ???

- Nu ! Am fugit , dar m-a găsit ....și mi-a spus că o să particip la o ceremonie mai "specială" să îmi vină mintea la cap.... . Am reusit să fug !

- Păi și  unde te-ai dus??

    

Pe  străzi, unde apucam... dar a pus o mulțime de oameni să mă caute și să mă aducă înapoi, pentru că venea vremea "ceremoniei"!

- Mai departe???

- Odată m-a prins , iar în drumul spre casă oamenii mă scuipau , înjurau si vorbeau lucruri urate, cu toate că eu nu făcusem nimic !

- Oamenii vorbesc mereu prea mult, de aia îmi plăcea să îi chinuii... .
- Ce ai zis?
- Nimic... continuă!
- Mă bătea şi mă obliga să fac lucruri pe care nu le doream... îmi zicea "dacă ai să fugi, o să te găsesc şi o să te omor, pentru că ai fugit de mine! ".
- Aşa!
- Am stat şi am suportat asta un an de zile, pentru că plănuise ca ceremonia să fi la o anumită dată  care se repetă la mai mulţi ani... .
-  06 .06....?
- Da!
- Ştiu, este o zi foarte specială... .
- Nu ştiu de ce zici asta... .
- O să îţi  zic mai târziu... .
- Mai era puţin şi era ocupat cu treburile lui, lăsându-mă singură... când am văzut aşa... am sărit pe geam şi am fugit.... .
- Şi am fugit prin acel parc, unde ne-am mai văzut... când i-am auzit... și am căutat adăpost ! Nimeni nu îmi deschidea uşa pentru că mă credeau o nenorocită care nu ştia să aprecieze ceea ce are... pe Marţian!
- Şi ai ajuns la mine  acasă... .
- Pe drum m-am întâlnit cu mama acestuia care m-a bătut şi aştepta să vină Marţian. Cu ultimile puteri am fugit şi am văzut o poartă deschisă... de atunci numai ştiu nimic, până când m-am trezit la dumneavoastră... .
- Interesant!
- Acum este rândul dumneavoastră! Credeţi-mă nici dacă mi-aţi spune că sunteţi demon, nu m-ar mira... .
- Eu chiar sunt demon [...].
Vă mulţumesc, pentru timpul acordat citirii acestei povestioare! Ne vedem la următoarea parte, vă pup pe toţi !
                                                                                   

                                                                                     A voastră anonymă!