Salut, dragi prieteni ! Vă doresc o primăvară plină de iubire, fericire și sănătate! Astăzi m-am hotărăt să vă povestesc cum am găsit " musca capului" care aparținea străbunicii mele! Pentru cei care nu știu, fiecare om are o așa numită " muscă a capului ". Ea este precum un fel de animal geamăn care poate fi folosit în vrăjitorie pentru a face rău persoanei în cauză. Sincer la început când îmi povestea bunica, nu credeam aveam acea găndire de copil căreia îi plăcea să asculte povești fantastice și în jurul cărora imaginația își făcea "de cap". Am crescut, iar din lipsă de ocupație casa și curtea erau ca un fel de traseu al comorii. Cel mai interesant era podul casei. Avea multe geamntane, saci, dar și lada de zestre . În acea ladă nu aveam voie să umblu, deoarece erau cămăși din portul popular și multe obiecte care aparțineau străbunicii. În ziua aceea toți erau ocupați, iar eu aveam un singur scop " lada de zestre"! Era ca un fel de oper...
Salut, dragi prieteni! Vă mulțumesc pentru aprecierile oferite articolelor mele! Astăzi o să vă povestesc o întâmplare reală povestită de cineva. Bătrânii spun că apele cer uneori " sacrificiul" care constă în " cap de om". Adică cineva o să se înece în perioada următoare. Când locuiești lângă o așezare de apă, auzi inevitabil multe povești, mai ales spuse de pescari. Povestea de astăzi s-a întâmplat chiar în zona mea, dar într-o perioadă recentă. Doi bărbați, tată și fiu , au plecat într-o zi călduroasă de vară la o plimbare prin satele aflate pe marginea Dunării, cum spuneam noi " satele din jos". S-au plimbat, mai ales că aveau niște rude pe acolo. Fiind foarte cald s-au dus la un birt care se afla în apropierea apei pentru a bea o bere. La una din mese stătea un pescar bătrân care spune: - O auzi? Urlă! - Ce să urle, moșule? - Dunărea! - Cred că ai vedenii! - Nu am vedenii! - Cred că urlă berea din dumneata! - Nu mă crezi? - Cum să url...
Salut, dragi prieteni ! Vă mulțumesc pentru toate aprecierile oferite! Astăzi vreau să vă prezint, ce am pățit zilele astea. În fiecare dimineață când vremea este frumoasă merg cu Derek să ne plimbăm pe malul Dunării! De câteva zile, unde mă uit, parcă numai inimioare văd. Cum mă uit într-o parte, văd ceva ce i-a forma unei inimi. Altă dată, căutam zile întregi o piatră sub formă de inimă. O să vă pun în cele ce urmează pozele, dar nu sunt toate, deoarece erau foarte multe astfel de semne ! Sper că v-au plăcut acest articol! Nu uitați să dați un like paginii de facebook a bunicii:" La povești cu bunica Trandafira "! Ne găsiți și pe youtube : "Cufăr de amintiri pentru Derek!". Eu am fost Cristina ! Pupici !!
Comentarii
Trimiteți un comentariu