Etapele unei operații de cezariană!

Astăzi m-am gândit să fac acest articol, pentru ca viitoarele mame care optează pentru operația de
cezariană să știe care sunt etapele acesteia.

Eu am fost conștientă încă de la început că nu am altă variantă, deoarece am avut anumite probleme în sarcină.

Doamna mea doctor, care vreau să îi mulțumesc pentru susținere și dedicare, m-a internat pentru niște investigații, vreau să vă spun că eu am avut sarcină ascunsă, iar toate datele erau în contradicție. La ecograf era mic, potrivit ciclului menstrual aveam 39 de săptămâni, de aceea eu eram acolo pentru investigații.
Pe seară vine o doamnă asistentă și îmi zice (Să nu mănânci nimic mâine dimineață!), am rămas uimită.! Am întrebat-o de ce? ( Pentru că doamna doctor mi-a zis că s-ar putea să naști!)... .
Nu am avut reacție atunci...fiind internată cu o altă fată care chiar era acolo pentru naștere, iar eu chiar îi spusesem să îmi povestească cum a fost ( în ideea că ea o să nască înaintea mea,  că na...eu eram acolo pentru investigații...nu să nasc!).
Nu m-am interesat despre cezariană...de frică...am zis să fiu pusă în fața faptului împlinit.  Chiar așa s-a întâmplat!
Acea seară a fost una chiar liniștită...am dormit, pot să spun că am mâncat foarte mult(nu mă judecați).
Dimineață mi-am făcut ultima poză cu burtică...care au fost vreo 10..., mi-am adunat bagajul și am plecat spre sala de ecografie . La  7 mi-a fost făcut un o ecografie, unde am văzut copilul, era bine!

Am ajuns în sala de naștere, unde mi-au făcut minunata clismă. Am stat la baie vreo 15 minute, după care am revenit în sală.

A urmat dezinfecție...și mi-a fost ruptă apa....cea mai dureroasă chestie.... .Revenind pe patul de acolo... simțeam că îmi curge un lichid....și mi-a fost pusă  o perfuzie...
După vreo 5 minute am mers în   sala de operație...anestezia în spate....și operația a început... .

Eu am plâns toată operația, pentru că nu știam dacă copilul o să fie bine, dar vă sfătuiesc să stați calme...și să gândiți pozitiv. Cu toate că îmi era frică îmi repetam (o să fie bine)...

La capul meu a stat mereu o doamnă asistentă care îmi explica  cum decurge operația și mă încuraja.
După un timp...am auzit cel mai frumos sunet.....și am văzut cea mai frumoasă față...doar pentru 10 secunde.... . Copilul este luat și dus într-un loc unde este spălat și consultat, al meu a avut o situație mai specială, deoarece credeam că are probleme..iar toată lumea era pregătită...pentru ceva rău....
În sală era un ceas...când l-am auzit...era 10 și 15 minute.... .

Au trecut alte câteva minute...foarte lungi...nu știam dacă este bine...și m-a apucat un fel de tuse, dar o tuse care nu mă m-ai lăsa să respir...țin minte că aveam perfuzii pe ambele mâini...și curgeau foarte repede, când au văzut că mă agit foarte tare....am auzit ( este la salon normal).....acele cuvinte au fost (piatra ) care o aveam pe suflet...era bine!

Au trecut alte minute....și operația s-a terminat! Vă sfătuiesc să nu vă uitați la picioare când sunteți transferate de pe o targă, pe alta, deoarece rămâneți cu o traumă...pentru că vă simțiți partea de sus, iar cea de jos..nu!

Am mers la secția de  reanimare și m-am trezit acoperită de pături...pentru că o să vă i-a niște friguri...și dureri...când o să vă dezmorțiți...eu am cerut calmant (plângeam de durere)... .
Să aveți telefonul lângă voi, pentru a vă distrage atenția de la durere. Capul să nu îl mișcați...să nu rămâneți cu durere...
Urmează frisoane....dureri....iar partea cea mai dureroasă...este atunci când vin și te apasă...pe uter să se retragă....plângeam de durere...și apucam pe doamna doctor...de mână...
Ce mi-sa părut ciudat a fost faptul că eu plângeam de durere...dar când a venit soțul, m-au lăsat durerile... . Vreau să cred că acel moment când a fost el lângă mine ceva s-a întâmplat.

După ce îți revii te transferă la salon...acolo  să aveți tampoane....pentru că o să aveți scurgeri.... . Am uitat să vă spun de sondă....sonda o ți până poți să mergi la toaletă...
Urmează o perioadă....în care stai la pat... Copilul îl vezi câteva minute...dar nu îl poți ține în brațe...decât după ce te ridici singură...
A doua zi este o zi grea...pentru că ești amețită de nu te poți ridica...dar ceva din tine...te face să mergi...pentru că altfel nu poți vedea copilul...
Te ridici ....de vreo 10 ori...pentru câteva secunde....amețești....și vrei să stai în pat...dar inima ta bate și spune ( Poți...poți...copilul tău...)... . Mergi pe pereți....și acolo...te așteaptă o ființă care te gândești( Unde a avut loc???Cum a stat acolo??? Ce fragil!!!), mii de întrebări...și mirări...
Mie mi-a fost frică să îl i-au în brațe..., dar l-am luat...acolo mai sunt mămici..., ție îți este rău amețeală ...dar auzi ( A plâns...doamne ce rău mi-a părut...că l-am luat în brațe ...și eu și doamnele asistente). Când auzi asta ...se dărâmă ceva în tine... . Pleci amețită...nu poți să te ții pe picioare ...dar scoți sonda...pentru că dacă nu o scoți nu poți merge la alăptat.
Să nu mai spun că am făcut la injecții....Oxacilină ..Antiinflamator ....Anticoagulant,,,...Calmante de m-au durut șoldurile...3 săptămâni... . Mă dureau atât de rău încât îmi amorțea piciorul.
Laptele vine la 3 zile...de la operație...bei ceai....lichide....mie mi-a venit....la alte fete nu a venit... . Nu vă stresați...am avut lapte...la o luna jumătate l-am trecut pe lapte praf... .

Sfat! Sa nu vă condamnați ...sunteți oricum eroine, cu s-au fără lapte!
 A 3 a zi, lucrurile  devin mai bune. Bei lichide, mănânci iaurt, supă, până te duci la baie de treaba mare, după ai voie să mănânci ce vrei!
A 4 a zi este foarte faină, te simți mai bine și deja te înveți cu mersul la alăptat.
Eu personal am stat 7 zile internată, pentru că am făcut tratamente multe...după cum am spus mai sus.
A 5 a zi  ațele operației te țin din ce în ce mai mult... până îți taie capătul firului. De aceea vă sfătuiesc să aveți o burtieră!
În fiecare zi operația este dezinfectată cu tinctură de iod, nu doare foarte tare în comparație cu ce ai trăit mai sus.
În ultima zi...mie mi-au scos firele.....am primit un mic cadou de la spital și am plecat acasă.
Acasă nu ai voie să uzi operația vreo 7 zile, te speli fie cu bandajul sau cu grijă.

Astea au fost etapele operației mele de cezariană, dar să știți că ele pot fi diferite în funcție de spital...doctor... . Cezariana nu este ușoară, dar când îți vezi copilul credeți-mă uitați tot.
O să m-ai fac articole despre ce ai nevoie  și altele !
                                                      Vă pupic, rămâneți sănătoși și protejați!