Apreciază acum copiii mersul la școală?

Încă de când autoritățile au decis închiderea școlilor, m-am gândit că mulții dintre elevi o să fie fericiți cu această (vacanță de nevoie).  O mare parte dintre aceștia considerau școala o pierdere de vreme, ceva care abia așteptau să treacă... .
Mare mi-a fost mirarea când într-o zi, stând în stație, pe la începutul pandemiei trecea un băiat care se tot certa cu mama lui pentru faptul că școala se închide. La prima vedere, nu părea genul care (se rupe cu învățatul ), nu știu care au fost motivele acestei revolte, dar după mi-am amintit de ce veneau anumiți elevi la școală în vremea mea.
Sistemul de învățământ după părerea mea, este  pe o curbă descendentă, elevii nu mai pun accentul pe învățat, ci pe alte preocupări, iar profesorii probabil sătui se conformau cu situația.
Din proprie experiență școala face multă materie inutilă.... . Stăteam împreună cu colegii și ne tot gândeam la ce o să ne folosească logaritmii, derivatele, integralele??? Mi-am răspuns parțial la întrebare, dezvoltă capacitatea de concentrare. 

Școala să știți ne pregătește pentru viață, problemele de matematică cărora nu le găsești întrebuințarea, doar trebuie să știi rezolvarea sunt exact precum problemele vieții, nu le știi rostul, trebuie doar să le rezolvi! Pentru că în felul ăsta noi ne mărim capacitatea de concentrare și răbdare la anumite experiențe  , iar la final te întrebi,( Doamne prin câte am trecut!!!Oare cum am putut să rezist???).  Ne băteam capul ore și zile întregi, iar după ce învățai, parcă nu mai era așa greu, începea chiar să îți placă... . În viața nu este așa??? După ce rezolvi o problemă mare, începe să îți placă și să urci pe scara reușitelor...

Să revenim, școala este foarte importantă, pentru integrarea în societate prin conviețuirea împreună cu ceilalți copii. Aici școala are rolul cheie, adună copii de aceiași vârstă, dar cu caractere și gândiri diferite. Copiii nu duc lipsă defapt de școală ca mijloc de stimulare a inteligenței, ci ca loc de exprimare în fața celorlalți a acesteia.
Indiferent de ce făceau la școală, ei erau fericiți deoarece erau o părticică din sufletul unei  calase, care prin unicitatea fiecărui suflet de acolo, erau împliniți. De la cel mai gălăgios până la cel mai liniștit, și de la cel mai inteligent până la cel mai dezinteresat, erau o colectivitate! Deci ei duc lipsă de mediul în care să se dezvolte... exact precum o floare.. . Floarea în mediul propice crește, iar în unul arid luptă cu toate forțele și pe toate căile să supraviețuiască....

 Acest  virus are foarte multe părți proaste, dar el ne face să apreciem ce cândva tratam cu dispreț.
Poate așa și elevii țării noastre să aprecieze că au avut șansa să trăiască aici, unde școala poate fi accesată mai ușor. Sistemul nostru de învățământ are (bubele ) lui, nu este perfect , dar îți dă o șansă.

Tot acest zbucium al copiilor de la noi din țară  , mi-a adus aminte că în alte regiuni ale lumii copii chiar vor să meargă la școală, dar din cauza mai multor inconveniente sunt forțați să renunțe. Acum sunteți cumva în aceiași situație, cum este ??? Este greu să lupți pentru fiecare informație, prin intermediul mediului online?? Anumite lucruri nu se înțeleg prea bine fără o demonstrație reală a unei probleme. 

Bunica mea avea 4 clase, deoarece a fost sora cea mare, a trebuit să se sacrifice pentru ca cele mici să poată învăța. Îmi povestea cum fugea după ce băga oile, doar să învețe să scrie și să socotească. Era deșteaptă, reținea repede, dar dacă situația a fost așa.... oile, aratul  cu boii....și multe altele...trebuiau făcute de cineva ....
Când primeam cărțile de la școală, mi-le răsfoia cu atâta sete..încât...doar stăteam și mă uitam la ea.... Chiar și așa,  de la ea am învățat istorie, despre meșterul Manole, Luceafărul și multe povești care rămân acolo în sufletul meu pe vecie.

În concluzie dragi copii și nu numai, apreciați timpul și devorați până la ultima bucată orice experiență, pentru că timpul trece și cu el și viața. Școala este o șansă, nu doar pentru a acumula informații, ci experiențe care nu se uită.
 Mai târziu o să regretați....eu am 26 aproape....și parcă ieri mergeam la școală și abia așteptam să ajung mare, dar mare nu este atât de distractiv pe cât visam, dar și așa astea sunt regulile vieții!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre testele de sarcină!

Părerea mea despre vloggerul, Alexandru Bălan!

Depresia antenatală! ( În sarcină)