Ce rol are mama în viața copilului?!

Sunt pentru prima dată mamă, iar în primele 10 luni am fost ocupată decât cu plânsete, colici, erupții dentare,diversificare, febră...vaccinuri...și o mulțime de alte întâmplări care te aduc în pragul disperării.

De când Derek a făcut 11 luni și a început să zâmbească, meargă și să mă perceapă ca mamă, m-am întrebat care este rolul meu??  Nu mi-a venit nici-un răspuns în minte pe moment, fiind obosită de lungile zile de agitație ale erupției dentare....

Stăteam cu Derek într-o zi, încercând să îl învăț să meargă, nu dorea să plece de pe loc....5 minute a stat în picioare fără vreo intenție de deplasare.... . Atunci am început cu motivația (Hai mama! Pot! Poți! ) și i-am dat mâna prefăcându-mă că îl ajut, iar el a făcut 2 pași, ajungând la mine... Bineînțeles că după m-a strâns de mână și nu a vrut să m-ai plece fără ca eu să îl țin. 

Becul*mi-sa aprins și mi-am dat seama care era rolul meu, m-ai presus de hrănire și grijă, acela era (ghid în viață). 

Copilul se naște cu un suflet curat, nepătat de răutatea lumii, mama are rolul crucial de a ghida copilul pe cea mai bună cale a vieții. 

Noi ca ființe suntem libere să ne alegem calea, dar cu o ghidare bună din partea părinților acesta poate să își atingă cea mai bună formă a sa în această lume.

Nu pot să spun că nu am avut părinți buni, m-au crescut, educat și învățat ce este bine, dar (nu ești în stare!), m-a urmărit toată viața și frica de a nu eșua, m-a făcut să eșuez în multe planuri... . Am jurat că educația copilului meu v-a fi (Pot să fac orice!), cu toate că pericolele trebuie arătate, dar din ce l-am văzut eu pe Derek, pot să îi explic eu mult și bine, până nu trăiește el acea experiență, nu v-a învăța
niciodată! 

Copilul după ce se naște, tot rămâne conectat cu mama! Am învățat asta pe pielea mea.....primele 6 luni....după naștere nu mi-am găsit locul în lume...cu toate că eram cea mai fericită, eram mamă! La 6 luni, a început cu (mama....ga-ga...etc )...s-a liniștit și eu la fel.... 

Indiferent cât de mari cresc copii tot au o conexiune cu mama!

Ce am observat este că ei încă de la început, copiază persoana lângă care își petrece  cel mai mult timp, în cele mai multe cazuri, mama! De aceea femeile când devin mame face multe sacrificii și  renunță la multe, mai ales în primii ani. 

Alături de copil ele renasc, indiferent câte au pierdut în viață și prin câte au trecut, iar o femeie care trece prin multe,  este o mamă care își v-a îndruma copilul pe cea m-ai bună cale.

 După părerea mea cea mai mare avere pe care o poți lăsa unui copil, nu sunt banii, ci capacitatea de a se descurca și a face cât mai multe lucruri.

Copilul trebuie învățat de mic ,atunci când are răbdare și mintea curată, el devenind interesat pe măsură ce învață pe cele mai simple...dorința încolțește spre ce este mai greu.

Un copil care ani de zile l-ai lăsat fără să îl înveți nimic și după 16 ani vrei să îl pui la treabă, să fi convins că el nu îți v-a da un răspuns pozitiv la cerințele tale. 

Dacă din copilărie se pun bazele adultului de mai târziu, asta nu înseamnă că îi îngrădești libertatea sau nu îl lași să copilărească, credeți-mă să îi pui un telefon în mână și să îl lași la jocuri, doar ca tu să îți faci treaba liniștită, nu este o soluție. Copii trebuie lăsați și la jocuri, dar cu limită...

Eu era în clasa a 12...și mă jucam acel joc cu  bomboanele, de care devenisem obsedată și în loc să învăț mă gândeam mereu cum să trec la următorul nivel. Când mi-am dat seama că nu este bine, păi eu în loc să învăț stau și mă concentrez la ceva care nu îmi aduce nici-un beneficiu.

 A fost greu, deoarece se instalase obișnuința, dar mi-am impus că orice joc aduce dependență... de atunci nu m-ai joc aceste jocuri.

De ce vă spun astea ?? Vă spun pentru că în această nebunie cu pandemia, mă bântuia o frică maximă, dacă pățesc ceva, copilul meu cum se v-a descurca? Aici, iar mi-am dat seama de un alt rol al meu ( copilul trebuie să învețe să se descurce în viață, după ce eu nu o să m-ai fiu)... păi cum se v-a descurca copilul dacă la 16 ani, nu știe nimic să facă decât să se joace???? Cum???V-a da vina pe mine , v-a intra în depresie...o să vadă viața ca pe ceva rău în care se v-a pierde...?????

Un copil ascultă de părinți, indiferent de cât de mult alte persoane ar insista asupra lui , dacă părintele nu vrea să le facă, o să asculte ființa cu care are cea mai mare legătură...

 În concluzie, indiferent de situație mama, este ghidul copilului în viața, încercați să scoateți ce este mai bun din copil, nu ce este mai rău! Critica nu ajută, mai rău face, deoarece scoate ce este mai rău...

Vă pupic....stați acasă! Stați în siguranță!