La povești cu bunica Trandafira :( Poveste despre Ursitori)

După cum v-am zis o să postez săptămânal povești spuse de bunica mea, dar m-am hotărât să postez de

2 ori, deoarece am văzut că v-a plăcut foarte mult.

Astăzi o să vă povestesc, o întâmplare pe care o povesteau bătrânii satului, atunci când eram cu animalele.

Bine că ăștia bătrânii, erau șmecheri rău, ne fascinau cu povești din astea uimitoare, iar la punctul culminant:”Au intrară vacile, în porumbi!Mă duc să le întorc, vă povestesc m-ai târziu...”. Noi cu imaginația pe punctul de a exploda, dacă în următoarele minute, nu aflam ce au făcut, spuneam:”Lasă moș Ioane, că ne ducem noi, că matale ești bătrân, dar să nu începi fără noi!”.

Și uite așa ne păcăleau bătrânii, să întoarcem animalele, cu câte o poveste veche....transmisă cel mai probabil prin ”viu grai”!

În aceste istorii, este mereu un gram de adevăr....

Toți copiii ne-am adunat pe lângă moși Ion, astăzi a zis că ne spune o poveste despre Ursitori, foarte amuzantă, de pe vremea când pământul nu era așa de păcătos, iar Dumnezeu umbla pe pământ împreună cu Sfântul Petre !

-Copii voi știți ce sunt alea ursitori?

-Știm moș Ioane! 

- Haideți să vă spun ce s-a întâmplat:

”Era în vremea aceea un om, foarte cinstit, nu fura, nu înjura, cu toate astea, nimic nu îi mergea bine. Dacă punea o cărămidă, peste noapte se dărâma! Dacă planta ceva, nimic nu făcea! 

S-a supărat într-un an, și a plantat un pogon de lubenițe și unul de pepeni. A muncit, erau toate frumoase, verzi, dar Toamna când să recolteze, s-a făcut decât o lubeniță și un pepene. Supărat, plângea lângă tarlalele foarte bine îngrijite.... . Când pe lângă el trece un moș bătrân, care îl întreabă:

-Bună vremea, omule bun, ce ai de te necăjești așa?

-Bună vremea, moșule, cum să nu mă necăjesc, am plantat atâta și acum nu am făcut decât o lubeniță și un pepene, îmi mor copiii de foame....

-Văd că ai îngrijit foarte bine, locul....

-Cum să nu îngrijesc, că m-am gândit că am și eu guri de hrănit... . Nu fur de la nimeni, dacă am putut să dau, am dat!

-Om bun, vino să îți spun ceva..

-Moșule, sărut-mâna, dar sunt prea supărat....

-Fii atent, pune astea în traistă și pleacă să îl cauți pe Dumnezeu, că am auzit că umblă pe pământ...

-Moșule, de ce mă amăgești, și așa nu am făcut nimic în viață...nimic, nu merge, vii și mata acum...

-Fiule, eu îți zic...pleacă și caută pe Dumnezeu, că tare necăjit ești..

Omul nostru a plecat acasă, toată noaptea s-a gândit, ce să facă??? În cele din final, dimineața și-a pus lubenița și pepenele în traistă, și-a anunțat nevasta că pleacă, și dus a fost....

Tot mergând se gândea, ce o să facă? Dacă nu îl găsește pe Dumnezeu??? Începuse să se conformeze cu situația, când se pomenește cu doi bătrâni, murdari, care îi cer de mâncare și îi spun:

-Om bun, nu ai ceva de-ale gurii, că nu am mâncat de 2 zile nimic??

-Am doar pâine, ceapă și o bucată de brânză, dacă vă sunt de ajutor, poftiți!

-Da, fiule, sunt foarte bune, la fel ca și sufletul tău...

S-au apucat să mănânce, iar unul dintre bătrâni îl întreabă:

-Da ce cauți pe meleagurile astea pustii, pe aici abia dacă trece un animal, dar un om??

-Ei, moșule stai să îți spui, îl caut pe Dumnezeu!

-Da!?

-Da! Sunt foarte supărat, și am zis să îl caut pentru povață...

-Dar ce s-a întâmplat???

-Păi, de când mă știu nu am luat de la nimeni, dar nici procopsit nu sunt...., indiferent ce pun în pământ, nu se face nimic! Am pus un hectar de lubenițe și unul de pepeni, și s-au făcut decât 2...uite...! Am zis să merg să îi arăt lui Dumnezeu, dar nu știu unde să îl găsesc, așa că mi-am lăsat picioarele să caute calea, și am ajuns aici. Nu știți cumva unde pot să îl găsesc???

-Offf, fiul meu....bun! Nu trebuie să m-ai cauți, Eu sunt!

Omului i-se păru-se ciudat, că indiferent cât mâncau cei 2 bătrâni, mâncarea parcă nici nu era atinsă...dar a zis că poate de la oboseală!

-O, Doamne, iartă-mă! Nu am știut că ești Tu!

-Nu îți face griji fiule, știu care este necazul tău!

-Care este Doamne?

-Ai fost ursit să fi hoț!

-Nu cred, Doamne, eu nu am furat de la nimeni....

-Știu, pentru că ai un suflet bun, dar stai așa că Ursitori-le, trebuie să se ducă să ursească un Crai de Împărat, iar înainte dau pe la mine, o să le întreb ce au avut cu tine???

-Așa facem, Doamne!

Nu trecu multă vreme,și își făcură apariția 3 fete, foarte frumoase, care spun:

-Doamne, noi ne ducem la ursit!

Aveau 3 traiste, pline cu bani de aur....

-Știu, dar înainte, vreau să vă întreb, îl cunoașteți pe acest om?

-Da, Doamne! Este un țăran, care l-am ursit, să facă avere pe hoție....

-Păi de ce???

-Trebuie să existe și din ăștia!

- Și v-ați gândit la el...?

-Uite el nu poate să fure, ce faceți acum??

-Atunci să moară, sărac!

-Voii...

-Doamne, noi ne ducem că trebuie să ursim un Împărat!

-Păi și cu omul ăsta ce facem???El are un suflet mai mare decât al unui împărat....

Văzând, Dumnezeu că nu o scoate la capăt, îi adoarme pe toți 4... . Peste un timp îl trezește pe om și îi spune:

-Om bun, trezește-te!

-Da, Doamne?

-Vezi traistele astea cu bani de aur?

-Da!

-Ia-le și fugi acasă la tine!

-Nu pot Doamne, cum să le fur, nu este bine!

-Om bun, ia-le și fugi!

-Nu, Doamne, că mă ajung din urmă și poate pățesc ceva....

-Ia-le, că nu pățești nimic!

Omul luă traistele cu bani și plecă spre casă. Când omul ajunsă la o distanță mare față de locul, în care se aflau Ursitoarele, Dumnezeu le trezi și pe ele:

-Haide-ți treziți-vă!

-Gata, Doamne! Dar unde sunt traistele noastre cu bani??? Omul acela, ne ducem după el!

-Unde vă duceți??

-După el!

-Nu vă duceți niciunde ! 

-Păi, și cum ursim noi Craiul de Împărat fără bani?

-Cum a-ți ursit și acest om bun, hoț! 

-Împărați, trebuie să aibă bani!

-Împărații, trebuie să aibă și alte calități! Așa că ursiți, altceva...! Sau nu voi, l-ați ursit să se procopsească prin furat??? Uite că l-ați procopsit!

Ursitori-le au plecat supărate, și au ursit Craiul de Împărat așa cum au știut mai bine, dar fără bani! Se spune că în perioada următoare, a domnit cel mai umil împărat din istorie, care și-a respectat poporul. 

Omul nostru s-a procopsit, datorită ursitorilor, și-a cumpărat casă, tot ce punea rodea....a devenit un om înstărit, dar la fel de bun!

Și acum copii, haide-ți să plecăm acasă, deoarece este seară, mâine este o altă zi bună de povestit!

Sper că v-a plăcut povestea mea, să nu uitați să distribuiți, like și comentariu!

Abonați-vă la ”Mihaela Miha39” și la ”Ferma Dereglată”!

Eu am fost, Cristina! O zi bună vă doresc!