Cum s-a oprit mașina pe malul Dunării la 12 noaptea??Am văzut o ființă ciudată !
Astăzi o să vă povestesc ce am pățit împreună cu soțul meu când ne întoarcem de la părinții mei.
Era o noapte de iarna , fix în luna Ianuarie, bunica Trandafira trăgea să moară și ne-am dus și noi să stăm lângă ea, ca părinții mei să se odihnească puțin.
Am stat până în jur de ora 12 noaptea , apoi am plecat pentru că aveam ceva treabă , și reveneam în următoarea zi.
La 2 km de ieșirea din sat , acum câțiva ani, o femeie împreună cu fiica , au murit în noaptea de Paște. Nu știu exact, mulți spun că i-ar fi dat să conducă fetei, aceasta a pierdut controlul și au sărit cu mașina în Dunăre. Alții spun că aveau viteza mare, deoarece sunt 5 km de drum întins cu vizibilitate, deci ești tentat să accelerezi.
Noi mergeam încet, deoarece totul era înghețat .
Când am ajuns în dreptul crucii la vreo 2 metrii, s-a oprit mașina, o ceață densă ne-a înconjurat , de nu vedeam nici botul mașinii.
Ne-am luat de mână, iar Vasy avea o cruce adusă de un prieten de la Ierusalim, am rupt-o din parbriz și am început să ne rugăm , în tot acest timp mașina era moartă, nimic nu mergea. Noi dârdâiam de frică și ne rugăm! M-am uitat la ceas era 12 fix, nici un minut în plus sau minus....
Vasy tot încerca să pornească mașina , dar nimic nu mergea . După cele m-ai lungi 5 min din viața noastră , ceața se luă , mașina pornii singură, Vasy ieșii să se uite sub capotă.... Totul mergea perfect, de parcă niciodată nu se oprise ....
Vasy a dat să intre în mașină , în marginea Dunării , nu departe de locul unde murise mama și fiica, o umbră se aruncă în apă , nu știm nici noi... . Știu că Vasy m-a chemat să îmi arte, dar la blițul telefonului , am văzut ceva întunecat și o săritură în apă .
După ce umbra a dispărut, o liniște se așternu, iar ceva din noi s-a liniștit, exact când un rău trece.
A fost una dintre cele mai urâte experiențe din viața noastră, simțeam bătăile inimii....tremuram amândoi .... De atunci niciodată numai plecăm așa târziu de la ai mei, și ținem cu noi tămâie și apă sfântă.
Când le-am povestit ălor noștrii , unii au spus că ar putea fi sufletele celor două, alții ne-au spus că ar fi fost farmece făcute acolo....cert este că și acum am în urechi acea săritură....și în ochi acea umbră ....
M-am gândit și logic , că putea fi un pește, sau un animal , dar peștii pe frigul acela nu ies la suprafață....
Voi ce credeți fost??? Nu am povestit în afară de familie nimănui această experiență, aștept părerile voastre !
A-ți avut astfel de experiențe??? Ce a-ți pățit???
Eu am fost Cristina!
PUPICI!!!!
Cunosc senzația ....am fost acolo... înfricoșătoare
RăspundețiȘtergere