La povești cu bunica Trandafira: " Bălășoiu și șarpele uriaș"!
În zona Olteniei, unde locuiesc eu, au circulat mereu povești despre șerpi foarte mari , care populează zonele pustii din înaltul dealului .
Povestea de astăzi s-a petrecut pe vremea când bunica mea era copil și mergeau cu oile prin zonele pustii ale acestei zone.
Totul a început într-o dimineață , când am dat drumul la oi. Ne întâlneam mulți copii care aveam animale și mergeam împreună .
Atunci venii și nea' Bălășoiu, expertul în prinderea șerpilor. Nu știu cum făcea , dar îi omora indiferent cât de mare era. Era un om foarte înalt , masiv cu o figură impunătoare . El avea o boată specială , înaltă de 2 metrii , și groasă, îi zicea "asasinul de șerpi". Era foarte ciudată , pentru că era subțire în partea de jos, se șerpuia , iar în partea de sus avea o cioplitură cât un capac de oală . Era puțin grea, dar o lăsase la uscat mult timp și devenise ușoară și țeapănă .
La noi era o zonă pe care nimeni nu îndrăznea să calce , " zona șarpelui uriaș ". Era un dud mare cu o umbră răcoroasă , de drag să stai cu animalele in timpul amiezii fierbinți de vară, dar nu ne puteam duce deoarece acolo era un șarpe care ne mânca oile .
Noi îl vedeam de la depărtare , era gros cat un om și lung de parcă nu se mai termina . Era închis pe spinare și galben pe sub burtă, dar cu tente roșii . Mânca tot ce prindea, noi ziceam că mâncă păsări ,dar mânca și șerpii mai mici pe care îi prindea.
NEA' Bălășoiu , ținea " asasinul de șerpi " în mână și se ne povestea nouă ce șerpi omorâse el de-a lungul anilor. Când dădu căldura, nea' Bălășoiu își îndreptă oile spre teritoriul șarpelui , iar noi i-am zis :
- Nea' Bălășoiu , nu te duce la dudul acela , pentru că acum vine șarpele !
- Băi, copiii, eu omor orice șarpe , nu mi-e frică !
- Ăsta este cât un om de gros și nu știm cât de lung, te mănâncă și pe mata!
Bălășoiu era un om mândru din fire și pus pe demonstrații , să arate el cât este de puternic...
Se dusă la umbra dudului, își pusă pălăria pe ochi și ațipii. Nu dură mult și crengile uscate începură să se audă trosnind, noi am început să strigăm :
- Nea' Bălășoiu, vine șarpele ! Fugi!!
Bălășoiu se ridică și se uită în toate părțile , nu văzu decât un șarpe de vreo 2 metrii care se șerpuia cu o viteză ,atunci luă boata și când să pocnească șarpele mai mic , pocnii namila .
Șarpele mare îl alerga pe al mic să îl mănânce , la cât era de mare manca tot ce prindea , chiar și din aceiași specie .
Când îl pocnii, șarpele de durere se înalță la 2 metrii deasupra bărbatului. Norocul lui a fost că știa cum să omoare șerpii și parul pe care îl avea special făcut .
Noi când am văzut așa am început să strigăm la oamenii care erau la arat cu boii:
- Săriții că îl mănâncă pe Bălășoiu șarpele !!!! Veniți că îl omoară !!!
Oamenii au venit , dar nu au avut curajul să se apropie , când au văzut cum namila se ridica deasupra lui.
- Săriți mă și ajutați mă , că numai pot!
- Ce ai căutat să vi aici , știai că șarpele ăsta este mare !
- Nu l-am văzut , era unul mic în față, și când dădui să îl pocnesc , lovii namila ....
Oamenii au încercat să se apropie , dar nu aveau cum ...
Când șarpele se ridica, el dădea cu bățul în așa fel încât , dădea cu el jos. Au ținut așa vreo 2 ore , până șarpele din cauza greutății și căldurii căzu jos de oboseală, atunci se puse cu parul și îi strivii capul .
După ce îl răpuse, trase de el până în vale ,pentru că era o coastă , și aluneca alunecă ușor, să vadă lumea ce namilă a omorât .
Când oamenii au ajuns în dreptul lui nea' Bălășoiu, acesta a leșinat! L-au luat și dus acasă , unde 3 zile a tras să moară . Visa numai șarpele , se trezea , urla....nu a mâncat nimic ....doar apă îi dădea cu lingurița nevasta.
Șarpele 3 zile s-a zbătut lângă marginea drumului și îi speria pe trecători . Au venit oameni și din alte sate să îl vadă , până și niște oameni din oraș care l-au și ridicat să îl poată studia, s-au crucit când l-au văzut.
Nea' Bălășoiu, după cele 3 zile și-a revenit, dar nici el nu știe ce tărie de caracter a avut să nu se lase și să lupte cu monstrul care era cât un om de gros și lung de 10 picioare
De la această întâmplare , nu am m-ai văzut așa monștrii de șerpi și am 81 de ani.
Toți i-am mulțumit, lui nea' Bălășoiu pentru că acum puteam să ținem și noi animale la umbră sub acel dud și să pască pe acea câmpie fără frică.
Aceasta este o întâmplare reală , am fost martoră la lupta dintre nea'Bălășoiu și șarpele uriaș.... . Am zis că o să povestesc asta și urmașilor mei , să știe că pe la noi au fost șerpi uriași , sau poate încă sunt!
Nu uitați să vă abonați la acest blog și să dați un like paginii "La povești cu bunica Trandafira", mă ajută foarte mult !
Voi a-ți auzit povești despre șerpi sau animale uriașe din zonele voastre ???
Aștept răspunsurile voastre!
Eu am fost Cristina!
PUPICI!
Waw....
RăspundețiȘtergere