La povești cu bunica Trandafira:" Tata și Diavolul de la vie"

 Salut ,drgii mei! Ştiu că nu am postat de ceva vreme, dar am fost foarte ocupată la construirea căsuței noastre. 

În primul rând , doresc să vă mulțumesc pentru apreciere suntem 39 pe acest blog şi aproape 100 pe pagina " La povești cu bunica Trandafira", mulțumesc!

Pe vreme noastră, toţi oamenii cultivau pământul, nu exista un petec" sterp . Viile erau la fel de  apreciate, mai ales de " oamenii veseli",  munciau ăştia cu un spor, vai mamă! Aveau grijă de vie şi o curățau , mai ceva ca pe ei. Fir de iarbă? Nici pomeneală! Pari bătuți , săpată.... . 

Ca toată lumea aveam și noi o vie, care era pusă,tocmai în vârful " Călămatracu-lui". Nu stiu de ce să numea aşa , dar abia urcai carul ....era foarte  abrupt. 

Cum știm  toți,  ca și  în  zilele noastre erau oameni cărora  nu le plăcea  munca și  obișnuiau  să fure munca altora. Din cauza asta tata se ducea în fiecare seară,  de când strigurii dădeau să se coacă,  la păzit.  Lângă era pădurea , de unde aduna vreascuri  și făcea un foc de mai  mare dragul . 

Avea cu el furcă, câinele Florea și  mâncare ,iar ca orice creștin  purta mereu la el tămâie .

Se dusă  în prima seară,  adună  lemne aprinsă  focul, puse tămâie pe foc, scoasă  mâncarea să  mănânce și auzii cum prin vie se mișcă  ceva, se dusă  să  se uite  , nu era nimic! Continuă  ce avea de făcut,  cu toate că  foșnetul nu înceta . Când  mergea să  se uite, nu era nimic.

Noaptea a fost foarte liniștită,  cu excepția acelui foșnet.

- Cum a fost noaptea tată?

-A fost liniștită,  dar am tot auzit un foșnet, cred că iepurii sau vreun viezure, căuta ceva de mâncare...

A doua noapte a fost una mai  puțin  liniștită. 

Ajunsă  tata și  a procedat la fel, aprinsă focul , pusă  tămâie , mâncă. Foșnetul  reîncepu , dar după  miezul nopții  a dispărut .

Undeva spre dimineață  se trezii tata cu o greutate în  spate care îi spuse:

- De când  te pândesc eu pe tine!

- Dă-te jos! Spunea tata panicat, când încerca să  spună  o rugăciune arătarea îi  astupa gura.

- Ce tot păzești aici via?

Tata se tot zbătea,  dar greutatea nu se dădea  jos, ba din contră,  apăsa tot mai puternic. 

-Te-am urmărit,  dar nu am putut eu să vin,  că  am fost plecat până  la Constanța pentru a scufunda un vapor, am trimis copiii  ăștia,  dar nu s-au priceput , ce credeai că  foșnește ? Erau ei , doreau să te atragă undeva , dar nu te-ai dus, ei sunt draci tineri și  nu au experiență .

Tata se tot zbătea,  iar când încerca să dea cu tămâia pe foc nu îl  lăsa. 

Nu trecu mult, dar lupta era în  toi, tata se zbătea,  iar Diavolul îl tot apăsa să  numai respire.

Cu toate că via era situată pe deal, la poalele lui era satul, iar de acolo  se auzea tot ce se întâmpla în  sat.

Când tata m-ai avea puțin  și numai putea respira, se auziră cocoșii  din  sat cum s-au  scuturat și  au început să  cânte.  Atunci arătarea se dădu jos din spatele tatei și  îi  spuse:

- Ce noroc ai avut tu, că am avut treabă  să  scufund vaporul acela și am întârziat , că  altfel te aranjam eu! Să  vi și  la noapte, că  am suficient timp...

După  acestea spuse,  tata a rupt-o la fugă spre casă, uitând  și  de topor, și  de tot bagajul pe care îl  avea. 

Florea nici un sunet nu a scos , parcă nici nu ar fi fost acolo...ciudată  treabă...

- Mărie,  Mărie?????!!!!!

- Ce ai omule??

-Uite ce păți!!Nu mă m-ai duc să păzesc  via, de nu o să văd bob  de strugur sau pahar de vin! Venii Dracu  să  mă  onoare! Se puse în  spatele meu, abia putui  să  respir....mi-ai spus tu: " Nu te duce Anghele  că  nici Dracu nu fură  strugurii!", dar să  mă  întâlnesc cu el, nu credeam.....

-Păi și  cum arăta?

-Nu îl văzui  bine, dar avea niște ghiare și un păr  pe el!!M-a prins prin spate și doar ce am simțit... . Doamne, Mărie,  prin ce trecui,  mă  scapă  și  "fericirea", pe mine, dar nu mă  m-ai duc la păzit niciodată!

Sper că  v-a plăcut această  poveste, trăită  de străbunicul meu Anghel Bălan. 

Pe această  cale v-ă  mulțumesc  pentru sprijin , ne-am adunat 104 pe pagina de facebook ,iar pe blog suntem41!

Încerc  să scriu acest articol de o săptămână,  iar astăzi am reușit  în  cele din urmă.  De aceea este diferența de abonați. 

Mulțumesc!

Puteți  să vă abonați în continuare  și să apreciați pagina bunicii Trandafira !

Eu am fost Cristina!

Pupici!!!