La povesti cu bunica Trandafira: Unde a dispărut inginerul de avioane?

Salut, dragi prieteni!

În primul rând , vreau să vă mulțumesc pentru aprecierea acestor poveşti.... 

Nu m-am gândit niciodată că aceste întâmplări, care după trecerea timpului au devenit poveşti și pe care le ascultam de la bunica, o să intereseze pe atâtea persoane, iar pentru asta vă mulțumesc!

Poate că nu scriu perfect sau detaliat, dar unele chiar nu mi-au fost spuse foarte pe scurt, cele detaliate sunt cele trăite de bunica sau probabil i-au fost spuse de aşa manieră.

Poate v-am spus, dar bunica avea doar 4 clase, a renunțat la şcoală pentru a muncii. Cele 2 surori mai mici au avut acces la şcoală, devenind cea mică medic, iar cea mijlocie şi-a găsit loc de muncă prin oraş.

Astăzi o să vă povestesc ,despre o temă pe care nu am abordat-o până acum pe acest blog, disparițiile misterioase.

 Când bunica mi-a spus această poveste, am ajuns la concluzia că ei pe acea vreme  nu ştiau nimic despre extratereştrii, sau poate auziseră ceva, dar foarte vag.  Regimul de pe atunci , nu prea dădea voie la "trezire" , cel puţin în rândul țăranilor, care aflau lucruri de actualitate de la rudele mutate la oraş.

Această poveste este una reală, pentru că s-a întâmplat în satul bunicii mele.

La noi în sat erau mulţi oameni deştepţi, cu tate că erau copii de țărani cu 2 sau 4 clase, cu toate că abia ştiau să scrie, munciau să îi scoată pe  copii din blestemul " sapei.

Aşa s-a întâmplat și în cazul de față, doi oameni foarte muncitori din sat Ioana și Costel au muncit foarte mult, dar și-au realizat copilul. Acesta a învățat la un liceu foarte bun și apoi a învățat Facultatea de inginerie  Aerospațială. Oamenii spun că era un geniu în materie de aeronave. Ajunsese să lucreze chiar la nava lui Ceaușescu . 

Pe acest băiat îl chema Ilie, era un băiat foarte respectuos , își ajuta părinții, dar era foarte retras, se axa foarte mult pe proiectele sale  aviatice . 

Mama lui povestea că avea foarte multe desene ciudate, ale unor mașinării care nu semănau cu avioanele, ci semănau cu  niște farfurii. El îi povestea, că pur și simplu visa noaptea proiectele exacte ale acestor mașinării ciudate.

Nu au băgat în seamă aceste vise ciudate pe care băiatul începuse să le aibă încă din copilărie .

După terminarea facultății , s-a angajat ca inginer la avionul privat al lui Ceaușescu , dar în același  timp preda și în cadrul facultății pe care o absolvise. 

Totul  a decurs aparent normal, avea un  loc de muncă foarte bine plătit, era respectat și apreciat pentru sclipirea lui de geniu,  dar acele vise prin care  primea instrucțiuni despre anumite mașinării ciudate nu se opreau. Ilie punea totul pe seama imaginației sale. 

Ilie tot îi povestea mamei despre aceste întâmplări, dar nu aveau curajul să le împărtășească,  pentru că pe vremea aceea erai considerat nebun sau și mai grav erau oameni ai regimului care se infiltrau printre oameni  sau care doreau să furnizeze informați regimului. Te puteau acuza de trădare și erai imediat închis sau chiar  omorât.

Pe vremea lui Ceaușescu,  nu totul era roz, aveai locuri de muncă, stabilitate, dar asta era doar o fațadă pentru adevăratele abuzuri....

Într-un sfârșit de săptămână, Ilie venii  în vizită la părinți și îi mărturisi mamei:

- Mamă, eu am o senzație  ciudată....

- Cum, mamă?

- Parcă simt uneori că mă urmărește  cineva ...

- Cred că trebuie să te duc la preot , ai fi dat peste ceva!

- Nu mamă, știi visele alea , iar au revenit...

- Nu știu ce să zic , dar mai bine stai o perioadă la noi  poate o fi și de la oboseală,  muncești foarte mult copilul meu...

-Poate asta este....

Ilie și-a luat o săptămână concediu în care s-a relaxat și uitat de toate întămplările .... .

Pănă în  una din zile , pe seară a zis că se duce să bea ceva la birt, nu mea mult, dar ca orice om un pahar să se destindă.

Din acea seară nu a mai auzit nimeni de el.

A fost la birt , a vorbit cu bărbații de acolo , dar în rest ....nimic....

L-au căutat peste tot, chiar au venit și de la București  echipe, pentru că era un geniu si plus de asta era un om respectuos și săritor la toate problemele celor din jur.

Singura chestie care au găsit-o a fost un cerc foarte mare , dar ca și cum arsese ceva înăuntru fără  cenușe era doar pământul negru. Vecinii care locuiau pe ulița unde au găsit cercul, au spus că nu au simțit miros de fum , ținând cont de circumferința acelui cerc, trebuia să fi fost un foc foarte mare , care putea să se extindă. Cu toate astea vecinii, jurau că în seara precedentă , acel cerc nu fusese , iar pe atunci oamenii mișunau până târziu, dat fiind vară. Un singur vecin ,care ieșise târziu pentru nevoi a spus că a văzut ceva luminos , dar a crezut că este stea căzătoare.

Povesteau oamenii că acel cerc era perfect rotund,  iar negreala nu depășea circumferința  cercului.....

L-au căutat mult timp, unii spuneau că oamenii regimului i-au făcut de căpătâi, pentru că știa informații secrete . Alții spuneau că a fugit în altă țară, fiind recrutat de țările foarte puternice .... ... . Au clasificat acest caz , ca dispariție , așteptând că poate spre cu timpul....

Ce este ciudat  că Ilie își ținea desenele într-un beci părăsit al bunicilor lui, când mama a intrat să verifice , nu erau decât niște desene cu avioane , restul dispăruseră,  dar nu ca și când cineva le rupsese din acele caiete , exact ca și cum nu ar fi fost....

Povestea mama băiatului, care plângea și regreta că și-a trimis copilul la stiudiu....

Voi ce credeți???

Eu când mi-a povestit bunica, am crezut că regimul comunist i-a făcut rău, dar crescut mi-am pus anumite întrebări...???

Aștept părerea voastră  în secțiunea de comentarii și nu uitați să vă  abonați  la acest blog și să dați like paginii:" La povești cu  bunica Trandafira. 

Eu am fost Cristina!!

Pupici