Cum și-a luat rămas bun bunicul meu!

 Salut, dragi prieteni !

Sunt foarte fericită,  că  după  mult timp,  mi-am găsit tema acestui blog! După  dezamăgirea prin care am trecut , când mi-sa furat celălat blog , în care mi-am pus o parte din suflet , am avut puterea să  încerc din nou!

Acest lucru s-a produs datorită oamenilor ca voi care apreciază aceste postări care cu toate că nu sunt perfecte din punct de vedere ortografic , au atins inimile voastre... .

Nu mă  plâng, pentru că  mă simt binecuvântată că pot salva aceste povești de la uitare. Cu toate că scriu noaptea sau când  doarme copilul, în inima mea o mulțumire înflorește cu fiecare om care dă like paginii bunicii sau cu fiecare comentariu....

Pentru astea, vă  mulțumesc!

Astăzi  am zis să  împărtășesc cu voi una dintre cele mai triste întâmplări din viață mea, moartea bunicului meu!

Nu pot să  spun că  am petrecut  mult timp cu el, timpul a fost foarte scurt, 5 ani... . Amintirile sunt puține,  dar în mine pare că  ar fi o viață  întreagă!

Bunicul meu a murit de ciroză hepatită,  o boală groaznică care te face să  ajungi o legumă,  uscând-ute din picioare .... ..

Am fost atașată  de bunicul, deoarece el fiind bolnav primea sarcina să  mă  plimbe peste tot, pentru ca mama și bunica să  facă  treabă. 

Mă  plimba și mă  alianta "gogoloiu' " meu! Îmi spunea așa  deoarece când m-am născut eram mică cât un "gogoloi".

Scena care m-a marcat pe mine a fost momentul în care a fost adus acasă,  deoarece nu aveau ce să  îi mai facă. 

Acea pijama cu dungi care stătea pe acel corp " uscat"....de boală..... . Cu toate astea, când a venit într-un borcan avea compot de pieesici,  care l-am auzit spunând :

-" Da-ți,  borcanul la fată"!

După  scena asta, a urmat o seară în care el trăgea să  moară,  dar eu nu îl lăsam:

- " Taie, hai să  ne plimbăm!

- Nu poate ,taia ... ( cu vocea tremurând și sfârșită)....

- Taie, dacă  mori să  mă  iei cu tine!( Plângând....)

- Aduceți fata la mine...

Atunci m-a luat în brațe , iar cu ultima putere mi-a dat o sărutare pe ambii obrajii, iar brațele  lui uscate m-au strâns, apoi l-am auzit spunând:

-" Luați fata de aici , că  nu pot să mor!"

- Taie , nu murit! Și am început să îi pup mâinile și picioarele.....

M-au luat de acolo și dus la o vecină...dar eu tot plângeam "să mă ducă  la Taia meu"!

M-au adus acasă  undeva pe la 4 dimineața,  dar eu nu l-am mai văzut pe Taie în patul său cu saltea și căpătâi de paie....:

- Mami, unde este Taie?L-ți dus din nou la spital la doamna "Vulpe"??? ( Pe doamna doctor o chema Vulpașin , dar eu îi ziceam Vulpe").

- Hai să dormi , că îți  spun poveste ta preferată " Punguța cu doi bani"!

- Unde este Taie???

Atunci am   ieșit   în tinda casei, unde pe o masă era pus tronul.... . Dimineață m-au trimis  la mătușa mea, și am venit la înmormântare..... 

Îmi amintesc că atunci când am venit cu căruța de la Hinova, era tractorul la poartă , iar tronul cu Taie era în dus către el....

Am fost mândră că eu am dus una dintre cele mai grele coroane  de flori.....

Știu că m-au pus să trag de tron , pentru că lui Taie poate îi era pare rău de mine și mă lua cu el....așa  au zis bătrânele: " Eu trag de tine, tu sa nu tragi de noi"!

După vreo câteva săptămânii l-am visat pe Taie că a venit pe la noi....

Noi avem o curte în laterala casei care se duce spre fântâna făcută cu vecinul nostru. Lângă gard aveam o "pădure" de lilieci , m-am visat că eram printre ei...

Taie , era la poarta aceia și își lua rămas bun de la bunica, tati și mama... . I-a îmbrățișat și l-am auzit spunând:

- "Unde este gogoloiu' meu?"

- "A fost aici....o fi la joacă!!??"

S-a uitat de mine , dar eu nu am avut puterea să  ies din lilieci....

Nu am înțeles de ce nu am ieșit, pentru că îmi era foarte dor de el....

A ieșit pe la vecin , plecând spre cimitir....

L-am mai visat odată,  dar singurul vis care m-a marcat a fost acesta.... .

Bunica mi-a zis că  am făcut bine că nu am ieșit deoarece, probabil dorea să mă  i-a cu el... . Acum nu știu dacă așa  este, dar îmi amintesc cu drag de acest vis...

Voi ați  avut astfel de vise ????

Mă  bucur că  am putut să împărtășesc această  amintire a mea cu voi!

Nu uitați  să vă abonați la acest blog, dar să vizitați și pagina bunicii!

Eu am fost Cristina!

Pupici