O fată anonymă

Salut, dragi prieteni! În primul rând , vreau să vă mulțumesc pentru aprecierea acestor poveşti....  Nu m-am gândit niciodată că aceste întâmplări, care după trecerea timpului au devenit poveşti și pe care le ascultam de la bunica, o să intereseze pe atâtea persoane, iar pentru asta vă mulțumesc! Poate că nu scriu perfect sau detaliat, dar unele chiar nu mi-au fost spuse foarte pe scurt, cele detaliate sunt cele trăite de bunica sau probabil i-au fost spuse de aşa manieră. Poate v-am spus, dar bunica avea doar 4 clase, a renunțat la şcoală pentru a muncii. Cele 2 surori mai mici au avut acces la şcoală, devenind cea mică medic, iar cea mijlocie şi-a găsit loc de muncă prin oraş. Astăzi o să vă povestesc ,despre o temă pe care nu am abordat-o până acum pe acest blog, disparițiile misterioase.  Când bunica mi-a spus această poveste, am ajuns la concluzia că ei pe acea vreme  nu ştiau nimic despre extratereştrii, sau poate auziseră ceva, dar foarte vag.  Regimul de pe atunci , nu prea dăd

 Salut, dragi prieteni! Vreau să vă mulțumesc pentru susţinerea acestui blog, am ajuns la 42 de abonaţi pe acest blog, iar pe pagina de facebook, suntem 108... .  Mulțumesc pentru aprecierea  acestor poveşti ! Astăzi o să vă povestesc cum o vrăjitoare şi-a omorât propria fată prin vrăji. După cum foarte mulți dintre voi ştiţi există vrăjitoare care nu au altceva de făcut ,decât  să se joace cu viețile altora, dar uneori viața îţi dă nişte lecții  foarte dureroase. Totul a început când  o consăteancă , a pus ochii pe soțul fetei vrăjitoarei Paulina. Erau acest gen de femei, care din invudie faţă de o altă femeie , se ducea la o vrăjitoare și îşi făcea aşa numitele :" vrăji pe  scrisă". Am întrebat-o  pe bunica, în ce constă asta? Cum adică pe scrisă? Nu mi-a spus prea multe, doar că scrii pe o  foaie  numele bărbatului , iar  dacă el este căsătorit,  actuala soţie fie moare, fie se desprte de bărbat. Bunica nu ştia din astea, dar auzea pe la femeile bătrâne, care povesteau înt

 Salut ,drgii mei! Ştiu că nu am postat de ceva vreme, dar am fost foarte ocupată la construirea căsuței noastre.  În primul rând , doresc să vă mulțumesc pentru apreciere suntem 39 pe acest blog şi aproape 100 pe pagina " La povești cu bunica Trandafira", mulțumesc! Pe vreme noastră, toţi oamenii cultivau pământul, nu exista un petec" sterp . Viile erau la fel de  apreciate, mai ales de " oamenii veseli",  munciau ăştia cu un spor, vai mamă! Aveau grijă de vie şi o curățau , mai ceva ca pe ei. Fir de iarbă? Nici pomeneală! Pari bătuți , săpată.... .  Ca toată lumea aveam și noi o vie, care era pusă,tocmai în vârful " Călămatracu-lui". Nu stiu de ce să numea aşa , dar abia urcai carul ....era foarte  abrupt.  Cum știm  toți,  ca și  în  zilele noastre erau oameni cărora  nu le plăcea  munca și  obișnuiau  să fure munca altora. Din cauza asta tata se ducea în fiecare seară,  de când strigurii dădeau să se coacă,  la păzit.  Lângă era pădurea , de unde

 Salut, dragi prieteni ! Astăzi  o să vă povestesc ce a văzut bunica Trandafira când i-au pus Ursitorile, tatălui meu. Întâmplarea s-a petrecut în anul1967,  in data de 6 Octombrie. La noi în Oltenia, la 3 zile de la nașterea copilului , se pun Ursitorile. În mitologia noastră , cele 3 fete /femeie care vin să ursească, copilul nou născut, sunt cele care îi stabilesc drumul în viață.  Ele îi urează fie de bine , fie îi stabilesc anumite cumpene . Eu cred în ele, deoarece am o experiență pe care o să o împărtășesc cu voi într-o altă postare , și anume ce am simțit eu când i-am pus Ursitorile , copilului meu. După cum spuneam a 3 a zi de la nașterea  , se face de către moașa copilului 3 turtițe, care sunt unse cu miere și sunt puse pe o măsuță lângă patul copilului. Înainte de asta , se face curățenie generală în casă , dar și în curte . Înainte moașa , venea și ajuta la curățenie, acum fac cei ai casei sau persoane angajate. Această curățenie semnifică , un nou început pentru familia co

Salut, dragi prieteni! În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru sprijin, niciodată nu m-am gândit că aceste povești o să fie atât de apreciate..... . Vă mulțumesc! Astăzi o să  vă povestesc o întâmplare care s-a petrecut undeva pe la 1870, s-au ceva de genul, pentru că nu știu exact câți ani avea baba Ioana când i-a relatat această poveste bunicii, deoarece ea era una dintre bătrânele satului , iar pe vremea aceea , oamenii prindeau și 100 de ani. Baba Ioana , ne spunea multe povesti interesante, cu toate că abia se mișca uneori , de dragul poveștilor noi aveam grijă de cele 8 oi ale ei.  Târziu am înțeles de ce nu putea să renunțe la ele, pentru că ea trăise pe timpul boierilor, bine că și eu am prins câțiva ani din perioada lor, unii erau buni, dar alții te tratau ca pe un sclav . Le iubea foarte mult pe oițe , spunea că sunt din oile părinților și nu poate renunța, o să le lase copiilor care au zis că o să aibă grijă de ele în continuare. Într-o zi baba Ioana , ne stârnii curiozi

  Salut dragi prieteni astăzi o să vă povestesc cum a omorât , nea' Bălășoiu un șarpe foarte mare. În zona Olteniei, unde locuiesc eu, au circulat mereu povești despre șerpi foarte mari , care populează zonele pustii din înaltul dealului . Povestea de astăzi s-a petrecut pe vremea când bunica mea era copil și mergeau cu oile  prin zonele pustii ale acestei zone. Totul a început într-o dimineață , când am dat drumul la oi. Ne întâlneam mulți copii care aveam animale și mergeam împreună . Atunci venii și nea' Bălășoiu, expertul în prinderea șerpilor. Nu știu cum făcea , dar îi omora indiferent cât de mare era. Era un om foarte înalt , masiv cu o figură impunătoare . El avea o boată specială , înaltă de 2 metrii , și groasă, îi zicea "asasinul de șerpi". Era foarte ciudată , pentru că era subțire în partea de jos, se șerpuia , iar în partea de sus avea o cioplitură cât un capac de oală . Era puțin grea, dar o lăsase la uscat mult timp și devenise ușoară și țeapănă . La n

Salut, dragi prieteni ! Vă mulțumesc pentru susținere !  Astăzi o să vă povestesc ce am pățit împreună cu soțul meu când ne întoarcem de la părinții mei. Era o noapte de iarna , fix în luna Ianuarie,  bunica Trandafira trăgea să moară  și ne-am dus și noi să stăm lângă ea, ca părinții mei să se odihnească puțin.  Am stat până în jur de ora 12 noaptea , apoi am plecat pentru că aveam ceva treabă , și reveneam în următoarea zi. La 2 km de ieșirea din sat , acum câțiva ani, o femeie împreună cu fiica , au murit în noaptea de Paște. Nu știu exact, mulți spun că i-ar fi dat să conducă fetei, aceasta a pierdut controlul și au sărit cu mașina în Dunăre. Alții spun că  aveau viteza mare, deoarece sunt 5 km de drum  întins cu vizibilitate, deci ești tentat să accelerezi. Noi mergeam încet, deoarece totul era înghețat .  Când am ajuns în dreptul crucii la vreo 2 metrii, s-a oprit mașina, o ceață densă ne-a înconjurat , de nu vedeam nici botul mașinii.  Ne-am luat de mână, iar Vasy avea o cruce a